Leadership si psihoterapie psihanalitica

Psychologies:  Spuneti ca majoritatea clientilor care vin catre psihoterapia psihanalitica au responsabilitati de conducere. Cum va explicati?

Virgil Rîcu: Lucrurile au evoluat astfel incat aceasta intalnire a devenit posibila. Din ce in ce mai multi manageri si antreprenori manifesta interes pentru (auto)cunoasterea psihologica.

Cu siguranta, psihoterapia psihanalitica raspunde unor nevoi importante ale acestora, si aici as mentiona in special:

1)nevoia de a intelege realitatile complexe cu care se confrunta zilnic (in plan personal si profesional) si impactul acestora asupra propriei persoane;

2)nevoia de a-si gasi locul potrivit intr-o lume aflata in schimbare;

3)nevoia de a-si defini o activitate/afacere personala prin care sa se exprime creativ;

4)nevoia de purificare emotionala;

5)nevoia de a-si intelege experientele relationale complexe, de a-si depasi dificultatile de relationare cu ceilalti, de a face reparatii in relatiile cu ceilalti.

O psihoterapie psihanalitica are multe de oferit unei persoane inteligente si curioase cu privire la ceea ce se intampla in mintea si in sufletul ei.

Un astfel de demers introspectiv adauga adancime perspectivei asupra vietii si relatiilor sociale, ne ajuta sa ne vedem pe noi insine din multiple unghiuri, sa ne intelegem si sa-i intelegem pe cei din jur.

Mie imi place sa spun ca o psihoterapie psihanalitica bine condusa aduce lumina, ne ajuta sa vedem “lumea din spatele lumii”, culisele din spatele scenei, oamenii din spatele mastilor, sa avem acces la imaginea de ansamblu (“big picture”) a realitatii in care traim.

Altfel spus, o terapie psihanalitica ne ajuta sa vedem clar prin ceata (confuzia) provocata de emotiile si tiparele de gandire limitative.

Iar castigul remarcabil care decurge de aici rezida in faptul ca aceasta intelegere conduce la toleranta si la intelepciune, calitati de care lumea de azi are mare nevoie.

Mai mult, o psihoterapie psihanalitica reusita dezvolta abilitati pentru viata extrem de importante, in special abilitati de relationare: empatie, abilitatea de a asculta si de a auzi mesajul din spatele cuvintelor, de a sesiza sensul inconstient al comunicarii, de a intelege la mai multe niveluri, de contine si transforma tensiunile emotionale etc.

Nu trebuie insa sa se inteleaga de aici ca si reciproca este adevarata: nu toti cei aflati in pozitii de conducere sunt atrasi de perspectiva autoreflectiei, de a privi in ei insisi; suntem inca departe de acest moment!

Pe de alta parte, si psihoterapia psihanalitica s-a transformat in timp, a castigat in deschidere si accesibilitate, s-a apropiat de clientii sai.

Ea nu mai este o psihanaliza clasica: clientul nu trebuie neaparat sa se intinda pe divan si nici sa accepte o frecventa de 4-5 sedinte pe saptamana. Fotoliul si o frecventa de 2 sedinte pe saptamana sunt considerate de obicei suficiente. La limita, se poate lucra si cu o frecventa de o sedinta pe saptamana. Stilul de interactiune este mai relaxat, mai prietenos, mai interactiv.

Pe scurt, psihoterapeutul de orientare psihanalitica a pastrat bogatia si profunzimea gandirii psihanalitice, dar a renuntat la “fetisizarea” ritualurilor si a formalismului distant specifice psihanalizei clasice. Este un psihoterapeut care se adapteaza schimbarilor sociale, spiritului timpului in care traim, un psihoterapeut al secolului 21 care stie sa se foloseasca de mostenirea bogata a traditiei fara a se lasa ingradit de ea.

Psychologies: Care e legatura dintre asumarea acestei responsabilitati si stresul care ii aduce in cabinet?

(citeste tot interviul …)