Coaching-ul: Tehnologie a Succesului sau Psihoterapie Reinventata?

(Interviu publicat in revista Psihologia Azi, martie 2006)

Psihologia Azi: Pe piata serviciilor de consultanta in resurse umane se vorbeste in ultimul timp tot mai mult de coaching. Ce este coaching-ul?

Virgiliu Rîcu : Daca ne rezumam strict la aspectele profesionale, coaching-ul este un parteneriat pentru performanta sau o noua (inca una) ”tehnologie” a succesului. Daca luam insa in calcul specificul relatiei coach-client si al procesului care se desfasoara in acest cadru, coaching-ul este psihoterapie reinventata.

Psihologia Azi: Puteti explicita?

V.R.: Coaching-ul presupune o relatie profesionala unica, in care cel aflat in postura de coach ajuta clientul sa-si atinga anumite obiective. Termenul de coach este imprumutat din sport, unde desemneaza persoana antrenorului care il ajuta pe sportiv sa-si imbunatateasca performantele. In mod analog, in contexte organizationale si de business, un coach isi ajuta clientul (care in cele mai multe cazuri este un manager) sa-si imbunatateasca performantele si sa obtina rezultate deosebite.

Psihologia Azi: Cum reuseste un coach sa faca acest lucru?

V.R.: Adoptand o atitudine specifica si creand un spatiu securizant pentru reflectie, libertate de expresie si creativitate. Clientul este invitat sistematic sa reflecteze asupra obiectivelor sale (ce anume isi doreste sa se intample) si asupra a ceea ce face in directia atingerii lor; asupra a ceea ce face in prezent si asupra a ceea ce ar putea face diferit pentru a obtine rezultate semnificativ mai bune. Acest proces de reflectie este menit sa creasca gradul de constientizare (lucrurile de care nu suntem constienti ne guverneaza destinul) si sa stimuleze asumarea responsabilitatii.

Ori tocmai aceste lucruri diferentiaza coaching-ul de management, de training, de mentoring si de consultanta. Managerul, trainerul, mentorul doresc deopotriva si in egala masura imbunatatirea performantelor angajatului, ca si coach-ul. Dar, in conversatiile cu angajatii, ei au raspunsurile – ei spun angajatului ce trebuie sa faca si cum sa faca pentru a obtine rezultate mai bune. Un coach nu stie raspunsurile, el nu are decat intrebarile. Raspunsurile sunt la client.

Un coach veritabil nu ofera expertiza si nici sfaturi. El porneste de la presupozitia conform careia clientul are toate resursele necesare schimbarii, inclusiv abilitatea de a descoperi si utiliza aceste resurse. In mod paradoxal, oamenii progreseaza mult mai repede atunci cand nu li se furnizeaza solutii din exterior.

Ori exact aceasta abordare, exact aceasta atitudine, le regasim in terapie. Sau, pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului, putem spune ca sunt imprumutate din psihoterapie.

Psihologia Azi: Multi spun ca coaching-ul nu este psihoterapie. Si accentueaza foarte mult aceasta delimitare.

V.R.: Cei care spun asta fie nu stiu ce este psihoterapia, fie adopta aceasta pozitie din motive “politice”, “electorale”, pentru a nu leza narcisismul clientilor lor. Coaching-ul nu difera de terapie, el doar se adreseaza unui alt segment de clienti. Anume celor “normali”, fara disfunctionalitati critice, care vor sa isi optimizeze performantele. In timp ce terapia vizeaza tranzitia de la o stare disfunctionala la o stare functionala, coaching-ul isi propune tranzitia de la o stare functionala la o stare optima. Procesul prin care se realizeaza respectivele tranzitii este insa acelasi. Ken Siegel, un top executive coach american, o spune clar: “Coaching-ul este un eufemism pentru ceea ce este in realitate (si trebuie sa fie) o interventie psihoterapeutica in organizatii”.

Psihologia Azi: De ce ar avea nevoie managerii de succes de “psihoterapie reinventata”?

V.R. : Din acelasi motiv pentru care persoanele cu dinti stralucitori de albi din reclamele la pastele de dinti au nevoie sa se spele zilnic pe dinti. Traim vremuri de un dinamism extraordinar, nemaiintalnit pana acum, in care schimbarile se succed rapid, obligand la eforturi de adaptare tot mai mari. Retetele de succes de ieri nu mai sunt valabile azi, iar uneori aplicarea lor azi are chiar un efect perturbator. Prezenta unui coach faciliteaza reducerea anxietatii, o mai buna gestionare a acesteia, si consecutiv obtinerea unei detasari menite sa conduca la decizii mai bune.

Apoi sa nu uitam problemele de comunicare. Organizatiile sunt medii foarte competitive, iar competitia se transforma usor in conflict. Peste 90% din problemele legate de performanta ascund in fapt o problema de relatie. In acest sens, sustin punctul de vedere al lui Jacques Salomé: Omenirea nu se confrunta in prezent cu o criza economica, ci cu o criza in planul relatiilor interumane.

Psihologia Azi: Demersul psihoterapeutic este unul foarte personal si poate tocmai de aceea privit cu rezerva, chiar cu scepticism si suspiciune. Multi coach-i declara ca abordeaza doar aspecte legate de business…

V.R. : Este lux pe care eu nu mi-l pot permite. Am invatat de la clientii mei ca nu poti aborda o persoana decat holistic. In plus, intreaga mea experienta cu organizatiile mi-a zdruncinat cateva dintre miturile managementului : am aflat astfel ca separarea vietii profesionale de cea personala este doar un mit, dupa cum un mit este si faptul ca managerii ar fi interesati in primul rand de eficienta. Cred ca toti stim manageri de succes ale caror decizii sau lipsa de decizii au afectat serios bugetul organizatiilor si ca, in special in companiile mari, se “poarta” sa-ti salvezi imaginea sau sa-ti satisfaci orgoliile sacrificand productivitatea. Nu este un secret pentru nimeni, ego-ul nostru influenteaza radical modul in care conducem business-ul sau ne facem job-ul.

Psihologia Azi: Adeptii delimitarii coaching-ului de psihoterapie spun ca psihoterapia este orientata catre trecut, iar coaching-ul catre viitor.

V.R. : Aceasta distinctie poate exista doar la nivel teoretic, declarativ, dar devine inoperanta la nivelul practicii. In practica, exista doar prezentul. Atat in psihoterapie, cat si in coaching se lucreaza in prezent, in aici si acum. Sa nu uitam ca regula fundamentala a psihanalizei este cea a asociatiilor libere. Ceea ce imi vine in minte acum este cel mai important. Motivul pentru care psihoterapia ia in considerare trecutul este tocmai faptul ca experientele trecute neintegrate ne influenteaza in sens negativ prezentul. Tot ceea ce este nou este filtrat si indesat in vechile scheme, ca intr-un pat al lui Procust. Psihoterapia puncteaza existenta acestui Pat al lui Procust si sugereaza anacronismul dintre situatia prezenta si reactiile la aceasta. Ea ne spune ca perceptia este interpretare si ne elibereaza de sub influenta unor interpretari apte sa creeze disfunctionalitati.

Psihologia Azi: Sa deducem de aici ca doar un psihoterapeut poate face coaching?

V.R. : Nu neaparat. Depinde la ce nivel doresti sa intervii. Poti ajuta pe cineva fara ai o licenta in psihologie si sunt multi oameni care nu sunt psihologi, dar care au excelente abilitati interpersonale si un talent deosebit in a-I ajuta pe ceilalti. Simplul fapt de a-l asculta pe celalalt, de a-I oferi cu tact un feedback valid, poate genera transformari vizibile in starea celuilalt. Totusi, un coach care nu este psihoterapeut actioneaza la un nivel superficial, de suprafata, caci el nu are acces la functionarea inconstienta a clientilor sai. Un coach care nu este psihoterapeut, dar doreste sa mearga in profunzime, va fi pus la un moment dat in situatia de a reinventa roata. Daca gaseste clientii care sa ai aiba rabdarea necesara pentru ca el sa reinventeze roata, este Ok. In caz contrar, va trebuie sa dobandeasca cunostinte solide de psihologie si chiar de psihoterapie. Ideal este ca un coach sa fie simultan om de business si psihoterapeut.

Psihologia Azi: In ce cazuri este important ca un coach sa aiba acces la functionarea inconstienta a clientului sau?

V.R. : In cazul autosabotajului, de exemplu, fenomen cu care se confrunta multi dintre noi. Investim cu entuziasm multa energie si resurse intr-un demers pentru ca ulterior sa ne oprim, cuprinsi de puternice indoieli sau de diverse alte simptome (oboseala inexplicabila, chiar boli, reactii nepotrivite fata de persoane de care depinde atingerea obiectivului nostru etc). Ei bine, autosabotajul nu poate fi inteles decat in termenii unui conflict intrapsihic inconstient.

Apoi, nu trebuie sa uitam ca daca o persoana persista intr-o situatie, chiar daca neplacuta si stresanta, ea are niste beneficii de pe urma mentinerii respectivei situatii. Schimbarea cere deci nu doar efort dar si renuntarea la aceste beneficii, ceea ce asociaza efortul cu sacrificiul.

Psihologia Azi: Puteti sa ne dati un exemplu concret?

V.R. : Sa luam cazul unui manager care se plange necontenit de incompetenta subordonatilor sai, incompetenta care-l obliga la eforturi suplimentare si la “a face el totul”. Acest manager are un beneficiu care-l determina la nivel inconstient sa perpetueze situatia respectiva, in ciuda stresului generat de ea.

Psihologia Azi: Care ar fi acest beneficiu?

V.R. : Acela ca el sa apara aproape de fiecare data ca un erou, ca un salvator si astfel sa obtina el toti laurii. Este foarte posibil ca un astfel de manager sa saboteze inconstient eforturile celor din echipa sa de a-si imbunatati performantele.

Psihologia Azi: Exista totusi diferente intre psihoterapie si coaching?

V.R. : Exista intr-adevar unele diferente, dar ele nu vizeaza procesul in sine. O diferenta am amintit-o deja, coaching-ul se adreseaza persoanelor sanatoase, care doresc sa realizeze o schimbare semnificativa intr-un domeniu de viata (cariera, finante, relatii interpersonale etc). Alte diferente se refera la cadru (setting): durata sedintelor nu este fixa ca in psihoterapie, ci poate varia in functie de cum evolueaza procesul; locul de desfasurare nu este musai sa fie “cabinetul” coach-ului, ci intalnirile pot avea loc in cadrul organizatiei sau chiar la cantina sau la restaurant etc.

Psihologia Azi: Cum reactioneaza clientii din cadrul organizatiilor la o abordare atat de psihanalitica a coaching-lui?

V.R. : La inceput foarte defensiv, cum este de asteptat si cum este normal, de altfel. Orice proces de schimbare are loc in conditii de rezistenta si de opozitie. Ulterior, pe masura ce se consolideaza relatia coach-client, lucrurile iau o alta intorsatura, de-a dreptul surprinzatoare si pentru mine. Sunt convins ca in viitor tot mai multe organizatii vor solicita un astfel de demers, caci este imposibil sa nu constientizezi ca principalele obstacole in calea dezvoltarii sunt cele de la nivelul mintii. Din pacate, o vor face doar atunci vor ajunge in criza. Iar daca luam in calcul rata de crestere a anxietatii in organizatii, criza este iminenta.

Psihologia Azi: Care sunt beneficiile coaching-ului? Ce asteptari putem avea de la un asemenea program?

V.R. : Principalele beneficii se refera la:

  • cresterea nivelului de inteligenta emotionala;
  • gestionare net superioara a conflictelor interpersonale;
  • imbunatatirea performantelor;
  • eliminarea tergiversarilor si a conduitei de esec;
  • un mai bun management al timpului;
  • un management eficient al crizelor, precum si anticiparea acestora;
  • toleranta crescuta la frustrare si la stress;
  • stimularea creativitatii prin cresterea capacitatii de mentalizare;
  • cresterea increderii in fortele proprii.

Psihologia Azi: Ce interval de timp este necesar pentru a se obtine asemenea efecte?

V.R. : In majoritatea cazurilor 6 luni – 1 an, in conditiile in care se lucreaza cu frecventa de 1 sedinta pe saptamana. Uneori mai mult. Presupun ca aceasta durata este in masura sa-i descurajeze pe adeptii abordarilor “instant” (“instant learning”, “instant change” etc). Pe de alta parte, nu stiu inca pe nimeni care sa fi urmat un proces de coaching de o asemenea avengura si care sa fi regretat apoi timpul sau banii investiti.

Psihologia Azi: Cati clienti v-au solicitat acest tip de coaching?

V.R. : In prezent, practic acest tip de coaching in lucrul cu 2 multinationale. Lucrez insa cu mult mai multi clienti in regim privat, individual, iar acesti clienti sunt manageri de top in cadrul unor companii mari care doresc sa pastreze confidentialitatea asupra demersului lor de dezvoltare personala.

Psihologia Azi: Care este obiectivul Dvs principal pentru urmatorii 3 ani cu privire la lucrul cu organizatiile?

V.R. : Evident, sa introduc coaching-ul de orientare psihodinamica in organizatii, adica acel tip de coaching care adapteaza principiile si practicile psihologiei inconstientului la contextele organizationale. Exista o mare nevoie in acest sens dar, pentru majoritatea companiilor din Romania, aceasta nevoie continua sa ramana la nivel implicit, neverbalizata.

_________________